Displazia de șold apare la 1 din 1000 de bebeluși născuți, poate fi unilaterală (la un singur șold) sau bilaterală (la ambele șolduri).

Dar ce este mai exact displazia de șold?
Este o dezvoltare anormală a articulației coxo-femurale. Cavitatea osului în care se fixează capătul rotunjit al femurului nu este îndeajuns de adâncă. Astfel, femurul alunecă parțial sau total în afară.

Potrivit Institutului Internațional de Displazie de Șold:

“După naștere, poate dura chiar și câteva luni până când articulațiile bebelușului se vor așeza în mod natural. Riscul apariției displaziei de șold apare, adesea, la naștere sau în primele luni de viață. Deja la 6 luni, bebelușul își dublează greutatea, șoldurile sunt mai dezvoltate, iar ligamentele mai puternice. Astfel că, riscul de a apărea displazia de șold sunt mult reduse.”

Din păcate, displazia de șold se poate agrava purtând marsupii neergonomice. Picioarele atârnă, trăgând de șolduri în jos și punând presiune pe articulațiile încă fragile. Pentru a preveni și, chiar, trata, se recomandă sistemele de purtare ergonomice.

Cauzele displaziei de șold
Displazia de șold poate fi una incipientă când ligamentele din jurul șoldului sunt slăbite sau avansată când șoldul este deja dislocat din articulație. Chiar și la nivel incipient, displazia de șold poate duce, în timp, spre osteoartrită.

Poziția fătului în uter, bebelușii care după naștere sunt înfășați cu picioarele strânse (deci toată forța se direcționează pe femur) sau nou-născuții purtați în marsupii neadecvate, pot fi cauze care contribuie la apariția displaziei de șold.

Primele semne ale displaziei sunt: asimetria pliurilor din jurul feselor, asimetria picioarelor, prezența unei pocnituri la baza șoldului, urmată apoi fie de o balansare a articulației, fie de o limitare a ei.

Dacă există un istoric al familiei, displazia de șold poate fi genetică dar nu este 100% o cauză directă, astfel:
– dacă un copil a avut displazie de șold, riscul ca și următorul copil să aibă este de 6% (adica 1 din 17)
– dacă un părinte a avut displazie, riscul ca și copilul să aibă este de 12% (1 din 8)
– dacă ambii, și părintele și primul copil, au avut displazie de șold, riscul ca al doilea copil să aibă crește spre 36% (1 din 3)

Ce putem face
Din pacate, cazurile în care displazia de șold este prezentă de la naștere nu pot fi prevenite. Însă, și mai multe cazuri, potrivit Institutului Internațional al Displaziei de Șold, se agravează din cauza înfășatului, a sistemelor de purtare și a celor de transport, dacă acestea sunt improprii.

Astfel, chiar și o formă ușoară de displazie poate fi tratată dacă îți porți bebelușul într-un sistem de purtare ergonomic. Cu genunchii mai ridicați decât șezutul, poziția “M” este benefică pentru dezvoltarea armonioasă a șoldurilor. În această poziție, șoldurile vor sta fixate, iar articulația va fi protejată.

Un alt tip de tratament, destul de cunoscut, este acela de a purta două rânduri de scutece.

 

Alegerea unui sistem de purtare

Sling-urile, wrap-urile sau marsupiile pot fi alese în funcție de necesități. Cel mai important aspect este ca acestea să fie ergonomice, certificate și să asigure confortul optim atât pentru tine, cât și pentru bebeluș. Pe larg am scris despre acest subiect aici.

De ce sisteme de purtare ergonomice? Pentru că poziția este cea mai importantă. Sistemele de purtare neadecvate oferă bebelușului o poziție forțată în care picioarele stau atârnate iar presiunea este foarte mare pe șolduri și, în general, pe articulații.

 

 

Alegerea scaunului de mașină

Dacă mergeți des cu mașina, prin oraș, în vacanțe, atunci este cazul să acorzi importanță și scaunului de mașină. Pe lângă faptul că acesta trebuie sa fie un sistem sigur de transport, cu ISOFIX, centuri adecvate și construcție omologată, trebuie să asigure și o poziție ergonomică.

Ce trebuie urmărit este spațiul pe care bebelușul/copilul îl are la picioare. Astfel, ca în poza de mai jos, el trebuie să aibă suficient loc să-și poată ridica genunchii ca și cum ar sta ca o broscuță.

 

 

La ce semne să fii atentă:

– o asimetrie a membrelor inferioare (de aceea consultul de specialitate este extrem de important, urmat, după caz, de o ecografie de șold)
– o pocnitură la nivelul articulației șoldurilor
– mobilitate redusă a articulației
– durere – de obicei nejustificată la bebeluși cu vârste fragede
– șchiopătat – vizibil imediat ce copilul începe să meargă

Oricum ar fi, depistată la timp, displazia de șold poate fi tratată fără ca cel mic să suporte consecințe pe termen lung. Dacă observi la copilul tău ceva suspect, nu ezita să mergi cu el la un specialist!

Și, în încheiere, îți las un filmuleț (mai vechi) pe care să-l privești!

 

 

Surse:
http://www.totuldespremame.ro/bebelusul-tau/bebelus-sanatos/displazia-de-sold-2
https://www.carrymeaway.com/learncenter/baby-carriers-and-healthy-hips-busting-some-myths/
http://hipdysplasia.org/

Sursă foto:
http://fox5sandiego.com/2016/09/12/california-expands-overtime-pay-to-farmworkers/
http://hipdysplasia.org/